Adevărul este că ne plictisim şi am vrea să trăim viitorul mai repede

“Noi în anul 2000,
Când nu vom mai fi copii
Vom face ce-am văzut cândva,
Tra, la, la….”

Cine nu-şi aminteşte de cântecul preferat din vremea şoimilor patriei sau a pionierilor?

De mici suntem învăţaţi să visăm. Unele tehnici psihologice de dezvoltare a personalităţii se bazează pe capacitatea de a visa. Pe această tehnică şi-a pus temelia şi formarea mentalităţii de învingător.

Ce e rău în a visa? Cine nu visează? Cum ar arăta viaţa fără vise? Ce ar fi o adolescentă fără imaginea lui Făt Frumos care va veni de undeva din America şi o va răpi pe un cal înaripat al companiei Malev şi o va purta pe deasupra norilor, până pe tărâmul mirific al Detroitului (!?). Cum ar arăta viaţa băieţelului care îţi impinge tractoraşul de lemn fără visul de a deveni zmeul care va stăpâni caii putere a tractorului adevărat, cu 15 pluguri ataşate, cu care o va da pe spate pe Ileana Cosânzeana, când se va ridica pe roţile din spate ale tractorului accelerând sub caii putere ai plug-bolidului?

Searbăd! Viaţa n-ar avea nici un farmec dacă nu am visa.

De fapt, singurii din toată creaţia care ne putem bucura de viitor aproape ca despre o realitate, suntem noi, oamenii, visând.
Adevărul este că ne plictisim şi am vrea să trăim viitorul mai repede, mai aproape de noi, astfel că nu avem răbdarea să-l aştepăm. Ne formăm o proiecţie a lui, prin planuri, apoi incepem să sperăm că ele se vor împlini, iar apoi vom trăi acea realitate viitoare, în prezent, prin visele pe care le nutrim.

Ce ne facem, însă, când visele noastre nu sunt nici realiste, nici susţinute de voia lui Dumnezeu şi rămân doar exprimări neputincioase ale unei minţi prea imaginative?

Atunci, apar frustrările, nemulţumirile şi dezamăgirile, iar reacţia noastră greşită este că Dumnezeu ne-a părăsit, uitând că de fapt, noi nu L-am invitat să fie partea centrală a planurilor, a speranţelor şi, deci, a viselor noastre.

Suntem încurajaţi să ne facem planuri, dar, în acelaţi timp, să avem tăria de a le da mai departe, Domnului, Cel care va avea grijă ca acele planuri care sunt în concordanţă cu voia Lui, să se împlinească.