Schimbarea nu este comoda; provoaca dureri, stres, tensiuni, inconfort…

Traim o mare dilema personala, dar si la nivelul comunitatii: ne place cum suntem si, in acelasi timp, nu suportam ca suntem asa.
Ne place cum suntem si demonstram asta prin incapatanarea de a nu ne schimba. Suntem in stare sa justificam ore in sir, cu toate argumentele logice si ilogice, de ce suntem asa cum suntem. Daca nu ne-ar place cum suntem nu am tine mortis sa justificam de ce sumtem asa.
Cu toate acestea, caram povara unei zbateri dupa mai mult, mai bine, mai frumos. Vrem mai mult, mai de calitate. Vrem sa fim mai buni, mai eficienti, mai impliniti, atat material cat si spiritual.
Dilema poate fi definita simplu: ma schimb sau nu?
In incapatanarea noastra de a nu ne schimba, aducem tot felul de argumente, care mai de care mai hilare:
asa am primit credinta, deci, asa o voi pastra;
- In Dumnezeu nu este schimbare, deci nici in mine nu trebuie sa fie;
- Lucrurile noi sunt blestemate;
- Sfintenie inseamna a pastra lucrurile asa cum au fost altadata.

Schimbarea nu este comoda; provoaca dureri, stres, tensiuni, inconfort.
Te provoc sa gandesti matur la afirmatiile de mai sus si sa accepti ca toate sunt argumente false pentru incapatanarea de a nu ne schimba. Preconceptia ca orice schimbare este doar inspre rau s-a cuibarit doar in inima oamenilor lamentati, a fricosilor si a lasilor.
O sa ma refer la o singura schimbare pe care noi ca biserica trebuie sa o facem, iesind din tiparele gandirii noastre nationale. De zeci de ani in bisericile romanesti mentalitatea a fost foarte egoista: TOTUL PENTRU NOI, sau ce pot altii sa ne ofere. Aceasta a adus adevarata saracie spirituala si chiar materiala.
Este timpul sa schimbam radical acest putregai mental si sa afirmam tare ca este vremea sa investim noi in afara, pentru a nu se strica mana care ne-a fost data.
Daca nu vom vedea dincolo de ce se poate vedea natural, vom muri, pentru ca nu vom putea discerne o directie sanatoasa pentru familii si pentru biserica.
Este timpul misiunii. Schimba-te!