Nu e foc! E o promisiune!

Cat de mult au asteptat oamenii Templului sa se termine odata cu nebunia ultimelor zile… Niciodata nu au mai trecut prin asa Paste agitat, un adevarat tur de forta, impartindu-si energia intre slujbele pe care trebuiau sa le faca, jertfele nenumarate ale miilor de evrei sositi de pretutindeni, iar peste toate, sa faca fata tensiunii venite din partea maselor cu privire la un auto-numit mesia, care a reusit prin cine stie ce mijloace sa capteze atentia. Se zice ca ar fi inmultit painile, ba ca ar fi facut cine stie ce vindecari. Unii, mai scurti la minte, vorbesc despre invierea unuia, Lazar, mort de cateva zile si chiar ingropat. Cine stie ce strategie de a duce masele in eroare a pus la cale, ingropand un Lazar viu, care a supravietuit in mormantul de piatra vreo 3 zile. Peste toate, se auto-proclama Dumnezeu! Asta este prea de tot. O sa lasam totul la Templu in mana invataceilor si noi o sa ne ocupam sa facem ordine. Solutia este foarte simpla: il crucificam.
Au trecut aceste evenimente, Isus a fost crucificat, se vorbeste ca ar fi inviat, dar aceasta poveste o sa moara repede, doar daca-i speriem putin pe amaratii de pescari care L-au insotit cativa ani.
Iata-ne la urmatoarea mare Sarbatoare cu pelerinaj, la Cincizecime. In sfarsit o sarbatoare linistita, dupa ultima care i-a epuizat complet. O sa fie liniste, bucurie, belsugul primelor roade, o sa ne amintim ca in aceasta zi Domnul ne-a dat Legea pe Sinai, prin Moise.
Linistea sarbatorii a fost tulburata dintr-o data de un vant puternic care a aparut de nicaieri. Foarte neobisnuit, pentru ca in aceasta perioada a anului nu sunt prezente vanturile. Atmosfera se agita pentru ca s-a cutremurat pamantul sub picioarele lor, iar undeva, aproape de Templu, se vede un incendiu. Asta le mai lipsea sarmanilor…
Dau buzna toti intr-acolo sa puna mana la stingerea focului, cand mare le este mirarea sa vada cativa inconstienti care, in loc sa salveze lucrurile din casa, se roaga. Mai mult decat atat, le cade foc in cap si ei nu fac nimic. De infierbantati ce sunt, nu mai vorbesc aramaica ci… stai puti: vorbesc in limba noastra adoptiva, din regiunile Imperiului unde locuim.
Nu e foc! E o promisiune!
Aceasta este varianta unui ziarist neutru.