Am intalnit-o acum 17 ani (!!!!!!!!), ea avea tot atatia. Dupa 2 ani, ne-am casatorit…

M-am uitat astazi peste editorialele pe care le-am scris pe acest blog si mi-am dat seama ca vorbesc exclusiv despre Biserica. Nu stiu daca e rau sau daca e bine. Oricum, aproape intreaga mea viata se confunda cu Biserica, aproape toata energia mea se canalizeaza inspre acolo. Cand ma bucur, ma bucur pentru ce se intampla acolo, cand sunt necajit, tot de acolo mi se trage. Inclin, totusi, sa cred ca am comis cateva greseli (sau chiar mai multe). Una dintre ele este orbirea pe care o am fata de familie, atunci cand este vorba de Biserica.

Astazi este ziua celei mai frumoase femei din lume: Mihaela. Cine o cunoaste, stie de ce spun asta. Cine nu o cunoaste, sa moara de curiozitate. Dincolo de frumusetea fizica (!!!), are ceva unic, fara de care nu stiu daca as face fata presiunii psihice la care sunt supus deseori.

Am intalnit-o acum 17 ani (!!!!!!!!), ea avea tot atatia. Dupa 2 ani, ne-am casatorit. Dupa 5 ani a venit Iulia. Dupa inca 5, Natalia. Acum, au mai trecut inca 5 si nu stiu ce o sa vina (??? - nu asteptam nimic). Asta este toata povestea noastra. Indiferent daca am locuit in Beclean (Bistrita) sau in Oradea sau, acuma, in Kitchener, ea nu s-a schimbat deloc, nici macar fizic. Adica, s-a schimbat: este mai frumoasa, mai inteleapta, mai… buna. Este unica si spun fara nici o rezerva ca, cel mai bun lucru care s-a intamplat in viata mea, a fost atunci cand am intalnit-o (dupa intalnirea lui Isus).

Scriu cu bucurie despre ea, pentru ca, cu cat ma maturizez (si dau si eu azi, maine, in 40 de ani) pot sa vad tot mai clar cea mai mare binecuvantare din viata mea: MIHAELA!!!

LA MULTI ANI!