Isus a murit, iar desupra capului Lui au rămas ca o caricatură, ca o sperietoare de ciori, argumentele diavolului

Luca 23:38 Deasupra Lui era scris cu slove greceşti, latineşti şi evreeşti: „Acesta este Împăratul Iudeilor.”
Isus a fost crucificat.
Cine din vremea Lui nu L-a cunoscut? Cine nu a auzit de El? Câţi s-au bucurat de minunile pe care le-a făcut? Şi totuşi, pe crucea blestemului omenirii s-au trudit să spânzure o plachetă internaţională pe care era concentrat rechizitoriul: Isus din Nazaret, Împăratul Iudeilor. Dacă stăpâneau tehnologia din zilele noastre, toată execuţia o puteai găsi pe Youtube, sau o puteai viziona live de la Aljazeera până la CNN sau FoxNews.
Grecii… o naţiune de gânditori, de oameni cu creier mare. Legendele Olimpului, zeii, discursurile publice ale înţelepţilor, Şcolile de Filosofie; toate poartă o singură pecete: GREACA. O limbă în care s-a exprimat Tales, Heraclit, Democrit, Hippia, iar mai târziu Pitagora, Aristotel, Socrate şi mulţi alţi filosofi celebri. Nici nu se concepe sofos (înţelepciune) înainte de ei.
Au urmat romanii. Ei au preluat tot ce grecii au realizat şi au convertit prin disciplină şi cruzime în măreţul Imperiu Roman. De la Remus şi Romulus până la marii împăraţi romani, a crescut cea mai disciplinată armată, care ascundea dezmăţul pornirilor barbare ale zdrenţelor Imperiului în spatele uniformelor militare strălucitoare. LATINA, limba diplomatică a tuturor timpurilor a străpuns civilizaţiile prin exactitatea exprimării legislative.
Nici una dintre acestea, însă, nu se poate compara cu EBRAICA. Limba Vechiului Legământ, a Torei, a Ketubimului, a Poeziei Vechitestamentale. O limbă fără vocale şi fără numerale. Ca să o poţi citi îţi trebuie imaginaţie. Ea se citea imprimând în subconştient imagini, scene. Cine nu avea această dotare intelectuală şi artistică rămânea analfabet. Iată de ce religia nu se putea exprima decât în imaginile inoculate în spatele conştientului. Trebuia să existe ebraica pentru a putea exista religia.
Deasupra capului lui Isus, în clipele astrale ale omenirii, a atârnat puterea acuzatoare a diavolului, manifestată prin cele trei arme: filosofia, cruzimea şi dreptul roman, dar şi religia – expresia moartă a căutării omului după fiinţe superioare.
Isus a murit, iar desupra capului Lui au rămas ca o caricatură, ca o sperietoare de ciori, argumentele diavolului, care, din păcate, mai sunt purtate cu o prostească satisfacţie şi mândrie, în zilele noastre de oameni care fug de strigătul dragostei lui Dumnezeu, ascunzându-se în filosofie sau rebeliune, în logica oarbă a justiţiei sau, cei mai mulţi, în religiile moarte.
Isus a înviat şi a zdrobit puterea lumii, zvârcolirea grotească a filosofiei nebuneşti, a justiţiei umane şi a religiei, obstacolul etern al apropierii de Dumnezeu.
Isus este viu şi biruitor!
Şi tu poţi fii.