Vom ţine Biserica, astfel încât să ne stâmpărăm dorul de România….!!!???

Vestul!!! Un cuvânt rostit în şoaptă pentru mulţi ani, cu invidie şi cu o sete nestinsă pentru milioane de români. Vestul… Paradisul visat prea des, un vis care îl paraliza apoi zile întregi pe cel în cauză. Vestul… O oază de speranţă pentru toate neîmplinirile românilor, indiferent de ce natură ar fi fost ele. Vestul… Belşug şi linişte, oportunităţi şi libertate, demnitate şi democraţie. Spui ce vrei. Faci ce vrei. Mergi unde vrei; dacă vrei.

Şi-au riscat sute de mii de oameni viaţa lor pentru Vest. Şi-au împachetat bine visele, să nu piardă nici unul, apoi au sărit cu ele în canalele ce despărţea România de Vest. Mulţi au sperat că odată ce au pus piciorul pe tărâmul atât de mult visat, ca şi cum ai şterge cu buretele se vor dizolva toate problemele: materiale, falimiale, spirituale, sociale etc etc etc.
A urmat prima zi în Vest. Soarele a răsărit la fel, aerul se inspira tot pe nări, se mânca tot cu gura, erau oameni la fel, cu cap, mâini, picioare… Soţul a fost acelaşi, soţia la fel, nici copiii nu s-au schimbat. Trebuia plătit pentru consum, câinii cu colaci în coadă au fost prinşi de vre-un prieten al lui Băsescu înainte să sosească românii. Trebuia plăti şi curentul, şi apa, şi benzina, chiar şi maşinile costă bani, nu erau gratuite. Iar când a trebuit să se mute în casă, cu cei 15 mii de dolari cu care şi-au vândut viloaca în România, nu le-a mai ajuns nici să plătească avocatul pentru casa pe care o vor plăti în 25 de ani, cu bani cu care ar trăi 10 familii acasa.

Unii au crezut că nu au ajuns în Vest. Dar nici Rusia nu era, pentru că nu se vorbea ruseşte (dacă era rusă o întelegeau că au învatat-o la şcoală).

Dar, nici o lovitură nu a fost aşa de puternică ca atunci când au ajuns la Biserica…Română. Era, probabil, “FIRST”, pentru că, cei care au ajuns primii, să se asigure că dacă vor venii alţii, cu alte pretenţii, să-şi facă ei o altă biserică, dar care va fi SECOND. Au păşit sfios între fraţii care i-au primit cu drag şi care au avut grijă să-i educe cu privire la “regulile locale”, ca să nu se rătăcească cumva, sub presiunea învăţăturilor eretice ale băştinaşilor; că doar se ştie bine că bisericile româneşti sunt deja cu un picior în rai, pe când, cele din Vest, abia dacă acuma îşi trag ultimul picior din iad. Şi, în plus, probabil că îngerii nu înţeleg altă limbă decât cea română. Ce să mai vorbim despre muzică… mioritica muzică sfântă, cu sfântul acordeon, sfântul cor, sfânta fanfară, fără de care Domnul nu are nici o plăcere să privească înspre vre-o biserică. Ce contează că tinerii vând droguri în parcarea bisericii pentru că pentru ei sună foarte ciudat felul acesta de închinare? Aşa a fost în satul de unde am plecat, aşa va fi şi aici, în Vest!!! Oricum, atâta ne-a mai rămas din România, aşa că nu o să ne permitem să pierdem şi această urmă firavă… Vom ţine Biserica, astfel încât să ne stâmpărăm dorul de România….